Interviu Zoltan Andras - Sarmalele reci

Cum aţi devenit vegetarian?

Destinul a făcut că un amic chitarist şi coleg la cursul de improvizaţie de jazz, care pe vremea aceea cocheta cu vegetarianismul şi cu mişcarea Hare Krishna, m-a invitat la nunta lui, la o petrecere restrînsă, acasă, unde toate bucatele au fost exclusiv vegetariene. Am mîncat din toate, iar la sfîrşit, cînd am plecat, m-am simţit pentru prima oară în viaţă uşor, dar plin de energie. În ziua aceea am luat decizia să nu mai mănînc carne.

Nu consumaţi nimic de origine animală sau doar carnea este exclusă din alimentatie?

Nu mănînc nimic ceea ce provine din sacrificarea vieţii unui animal, cu alte cuvinte nu mănînc carne de porc, vită, pui etc, nu mănînc peşte, sau broaşte, şerpi şi alte lighioane. Dar mănînc produse lactate şi ouă de găină.

Familia dumneavoastra este vegetariană?

În familia mea, toţi sîntem vegetarieni, din convingere şi din natură, ca să zic aşa. Ne simţim cu toţii foarte bine cu acest stil de viaţă, îl considerăm firesc şi ni se potriveşte foarte bine.

Aţi avut probleme fiind vegetarian? (Nu găseşti gradiniţă/after school pentru vegetarieni, rudele nu înţeleg cum nu poţi mânca sărmăluţele de Crăciun, mergi la o  nuntă/botez şi nu e nimic vegetarian)

O să răspund pe rînd la fiecare întrebare: ba da, am găsit grădiniţa Waldorf Christophori, unde cel puţin jumătate din copiii fiecărei grupe sînt vegetarieni şi primesc meniu vegetarian diferenţiat, fără ca unii sau alţii să se simtă „altfel”. La reuniunile familiale, ne simţim foarte bine, pentru că rudele noastre au înţeles că sîntem vegetarieni şi gătesc mereu separat şi fără carne, special pentru noi. Şi de fiecare dată e cam prea mult şi prea bun!!! La nunţi şi botezuri, anunţ că doresc meniu fără carne şi primesc ceva – depinde doar de calitatea bucătăriei acelui restaurant/hotel dacă acea mîncare apoi chiar merită mîncată, sau dacă este doar la categoria „asta e! măcar şi-au dat silinţa să-mi dea ceva vegetarian...” De altfel, în străinătate, a oferi o alternativă vegetariană este o opţiune implicită, şi doresc să subliniez acest lucru: La orice recepţie, la orice eveniment public sau privat, există o mai mare diversitate de mîncăruri în meniu, care include şi foarte multe feluri pe bază de legume, fără carne sau peşte. Încă ceva ceea ce aş dori să ştiţi: dacă te duci să participi la o conferinţă, sau la un curs în străinătate, eşti întrebat din oficiu dacă doreşti meniu regulat sau vegetarian.

Singura problemă pe care o pot avea ca vegetarian este atunci cînd nu mănînc acasă, şi asta din cauza lipsei de diversitate a restaurantelor autohtone şi a slabei calităţi a bucătăriei acestora. Deşi bucătăria tradiţională românească, de altfel ca întreaga bucătărie balcanică, este foarte diversă, gustoasă şi bună, această artă culinară este azi abandonată treptat, în locul ei optîndu-se pentru o tipizare gen „ciorbă de vacă, friptură cu cartofi prăjiţi şi salată de roşii cu castraveţi”. De altfel, de aceea şi prefer să mănînc la restaurantele turceşti, libaneze sau chinezeşti. În rest, piaţa este plină de legume proaspete, iar, dacă te mai şi activezi puţin şi începi să te interesezi şi să-ţi procuri legume, fructe, produsele lactate, mierea, făina etc. de la producători bio, atunci nu ai de ce să ai vreo problemă în a mînca bine şi sănătos.

Ce serviţi la masa de Crăciun, Paşte?

Pentru mine, sărbătorile au mai degrabă valoarea care le-a fost menită iniţial, adică o valoare spirituală, iar spiritul unei sărbători îl trăieşti cu adevărat dacă în primul rînd cauţi să te adînceşti în esenţa sa tu însuţi, individual, în sinea ta. Dar bineînţeles că sînt şi ocazii să petreci mai mult timp cu familia, cu rudele, cu cei dragi, iar acest lucru se întîmplă cel mai frumos în jurul mesei sărbătoreşti. Sarmalele „de post”, cu ştevie, cu păsat etc. sînt favoritele mele. Uneori chiar şi reci!!! Sufleu de conopidă, salată de vinete, ouă umplute (cu o pastă din gălbenuş şi altele, după fantezia bucătăresei ...), ciuperci la cuptor umplute cu caşcaval şi usturoi, dovlecel pane şi multe altele. Dacă mai pui şi ouăle vopsite din care ciocneşti măcar unul la fiecare masă ... păi eu m-am săturat deja de la jumătatea listei de mai sus, şi apoi stau şi mă uit la ceilalţi cum  mănîncă!

Care este felul de mâncare preferat?

Pizza! ... Glumesc! Nu am un fel preferat anume. Ciorba de linte uneori. Alteori „Imam bayaldî”, adică un fel de mîncare de vinere la cuptor. Alteori pur şi simplu o pîine bună, pe care o fac eu (cu seminţe). Pîine goală, proaspătă. Eventual cu iaurt. De altfel, e singurul lucru de care mă ocup eu acasă. Căci nu am timp şi nici nu mă prea pasionează să gătesc. Deocamdată. Am prea multe altele de care mă ocup ...

Credeti că acest stil de viaţă v-a adus avantaje sau dezavantaje?

Şi mie personal, ca şi tuturor cunoscuţilor mei vegetarieni, acest stil de alimentaţie mi-a adus şi îmi aduce numai beneficii. Lăsînd la o parte că meniul vegetarian costă mai puţin ... ceea ce pentru unii e important, poate pentru alţii nu ... deci lăsînd asta la o parte, meniul vegetarian solicită organismul în mod normal, căci organismul omenesc este construit pentru alimentaţie vegetariană, nu carnivoră. Animalele carnivore, adică animalele de pradă, au intenstinul mai scurt decît ierbivorele. Omul, ca şi animalele necarnivore, are intenstinul lung, care este astfel construit pentru a procesa elemente provenite mai ales din regnul mineral şi vegetal. În ce priveşte produsele lactate: Laptele, ca produs animal, sau chiar uman, este o excepţie, fiind substanţa care îl ajută pe om să se lege în mod sănătos de lumea Pămîntului. De aceea primul nostru aliment cînd venim pe lume este laptele – laptele matern pentru majoritatea, dar pentru alţii laptele de vacă, sau de capră, sau chiar de măgăriţă.

Rezultatul alimentaţiei fără carne este mai multă energie, un organism mai echilibrat, o stare de bine de durată. Cînd mă trezesc dimineaţa şi cînd mă duc seara la culcare nu mă doare şi nu mă deranjează nimic. Este deja ceva extraordinar de important.

Dar aş vrea să spun ceva în legătură cu asta: unii cunoscuţi au încercat cu diverse ocazii să-mi prezinte nişte false principii: „Eu mîncînd carne mă simt bine, mă bucur de viaţă, în timp ce tu te privezi de la această plăcere. Ce crezi? Că o să trăieşti astfel mai mult? Cine ştie?! O dată dă o maşină peste tine şi mori, şi tu nu ţi-ai trăit viaţa!”

Vegetarianismul nu este un scop în sine. Nici măcar nu trebuie să aibă drept scop prelungirea vieţii. Nici nu trebuie să cultive un sentiment de superioritate (spirituală, intelectuală etc.) faţă de non-vegetarieni. Vegetarianismul nu este o cale spirituală ocultă şi nu este nici garanţia unei vieţi mai morale. Dincolo de vegetarianism, omul este chemat să fie activ în viaţa sa de gîndire, de sentiment şi în actele sale de voinţă, să lucreze cu sine însuşi pentru a deveni mai nobil, mai spiritual, mai moral faţă de sine însuşi, faţă de semenii săi şi faţă de lume şi univers, faţă de divinitate chiar.

Vegetarianismul poate să elimine din calea acestui scop nişte bariere fizice, care îngreunează corpul şi sufletul. Mîncînd astfel, poţi avea o plăcere sănătoasă, echilibrată. Dar e un lucru ştiut că atunci cînd mănînci carne, trupul face eforturi pentru a o digera, se moleşeşte, iar sufleteşte, omul devine mai pasional, capătă impulsuri pe care le controlează mai greu. Ele sînt cu siguranţă impulsuri mai senzuale, care dau vieţii o anume excitaţie, dar cu preţul pierderii calităţii umane, în ultimă instanţă. Iar din perspectiva ştiinţei, cercetările clinice autentice şi oneste mărturisesc că proteina animală, declarată sub presiunea industriei alimentare drept superioară celei vegetale, este de fapt inferioară şi dăunătoare sănătăţii.

Urmînd stilul vegetarian, poate, din diverse motive care ţin de destinul meu, de karma mea personală, nu o să trăiesc nici mai mult, nici mai puţin decît dacă aş fi fost carnivor, dar cu siguranţă voi putea fi mai mult eu însumi, voi avea un echilibru mai bun în organism, mă voi simţi mai bine în pielea mea şi mă voi putea identifica mult mai bine cu propriul trup – care, drept mulţumire că nu îl chinuiesc cu ce nu-i trebuie, şi arată mult mai bine.

La nivel superior, vegetarianismul ajută şi Pămîntul şi îl face pe om să trăiască mai în armonie cu toate vieţuitoarele: Fermele industriale de azi sînt o calamitate pentru zonele limitrofe prin poluarea imensă, de care consumatorii din oraşe nu sînt conştienţi.  Un hectar de pămînt cultivat cu plante pentru consumul omului este de nu ştiu cîte ori mai rentabil economic decît un hectar de pămînt cultivat cu plante furajere sau destinat creşterii animalelor de sacrificiu. Şi nu în ultimul rînd: Omul ar fi o fiinţă mult mai bună dacă nu ar chinui animalele îngrădindu-le în ţarcuri, forţîndu-le să trăiască înghesuite, pentru ca apoi să le sacrifice pentru a le mînca. Cred că pe viitor avem o lecţie importantă de învăţat, cum să-i ajutăm pe semenii noştri animalele să evolueze la rîndul lor, ceea ce nu este o utopie, ci una dintre îndatoririle noastre ca oameni, ca fiinţe spirituale creative, libere, suverane şi responsabile.

 

Adauga un comentariu

Comentarii (2)

  • Vizitator (Ilinca)

    Vegetarianismul nu este solutia pentru nici una din problemele de mai sus. Este doar un pas spre solutie (veganism). Printre altele, proteina animala, "inferioara [celei vegetale] si daunatoare vietii", include lactatele si ouale. Tot pentru oua si lactate sunt animalele îngrădite "în ţarcuri, forţîndu-le să trăiască înghesuite" si sfarsesc dupa o viata ceva mai lunga si de regula mai proasta tot in aceleasi abatoare.

  • i-a raspuns lui: Ilinca

    Ovolactovegetarianismul este asa cum spui si tu un prim pas. N-ar fi minunat daca macar 50% din populatie l-ar face?

Informaţii în completare